Bunica mea mi-a zis: „Ești proastă ca probka”

Patru cuvinte, care au urmărit-o peste 20 de ani. Autoarea le-a retrăit de multe ori: când mama o întreba ce note aveau colegii la același test, când ceva nu ieșea bine, când nu înțelegea nimic la geometrie sau algebră. Nu s-a considerat niciodată deșteaptă sau specială, mai ales pentru comunitate. A renunțat la o relație cu un băiat atrăgător, care îi spunea zilnic că o adoră, pentru că nu îl credea. Se vedea o fată obișnuită, fără nimic remarcabil, iar asta o făcea să se simtă incomodă printre oamenii din familii înstărite. Un coleg a râs de ea că purta blugi de băieți, pentru că erau ai fratelui ei. De multe ori purta hainele fraților mai mari. În schimb, accepta relații toxice, considerându-le potrivite pentru o fată ca ea.

O colegă a grijit să îi mai adauge un complex: mărimea 40 la picior. Toată viața i-a fost rușine că nu are piciorul de Cenușăreasă. Revenind la „probkă”, cuvântul rusesc pentru dop, înseamnă ceva fără valoare, care doar astupă goluri. Iar ce facem cu dopurile? Le aruncăm.

Niciodată nu a considerat că face lucrurile destul de bine, de aici perfecționismul ei. Își spune că, într-o zi, va fi bună măcar la ceva.

Povestea cu bunica a spus-o în lacrimi, în fața a vreo 40 de persoane, lucru pe care nu îl credea posibil. Singurul ei confident este soțul, care îi cunoaște slăbiciunile și complexele pe care încearcă să le ascundă cât mai bine.

Nu mai ține minte pentru ce anume a fost numită proastă: nu dusese vaca la adăpat la ora cuvenită, iar bidonul pentru lapte uitase să îl ia. Ține minte însă cele patru cuvinte, felul în care au fost rostite, ce a simțit și ce a urmat.

Marius Spiridon a scos din ea experiența aceasta și a pus-o în fața unui public numeros.

Povestea ei nu e nimic pe lângă a celorlalți, adunați într-o sală mică din Buiucani, unde fiecare părea un ceainic pe foc, gata să fiarbă de durere.

O tânără a mărturisit că nu s-a simțit iubită de tatăl ei de peste 15 ani. Îi era greu să îl ierte, fiindcă se simțea „rebutată” de el. Nici în relațiile cu bărbații nu se simte iubită. După un exercițiu propus de Marius Spiridon, ea i-a telefonat tatălui, aflat peste hotare, și i-a spus că are nevoie să audă: „Te iubesc. Iartă-mă”. Prima întrebare din partea lui a fost: „Ai băut?”. Când a înțeles că fiica sa vorbește serios, a răspuns: „Te iubesc. O să mai vorbim când vin acasă. O să mă gândesc la asta.”

O altă tânără a recunoscut că de ani buni își ascunde feminitatea sub cămăși încheiate până la ultimul nasture. Pe când era adolescentă, mama îi spusese: „Dacă rămâi cumva însărcinată, tatăl tău mă dă pe mine și pe tine afară din casă”. De atunci, explică ea, se îmbracă sobru, aproape ca o bibliotecară obosită de toate. Potrivit lui Marius Spiridon, mesajul a ajuns la organism, iar femeia nu poate concepe, deși își dorește un copil. Tiroida i s-a înrăutățit simțitor, iar ea suferă enorm.

Cine este Marius Spiridon

Autoarea recunoaște că nu știa cine este el. Nu are un titlu sau o denumire de profesie și nu e sigură că are încredere în el. Nu era convinsă că trainingurile nu sunt o modă, o sursă de bani ușori sau o cale de a atrage public, iar glumele despre „life coaches” abundă.

La început, i s-a părut prea orgolios și arogant.

Cele două ore petrecute împreună, vorbind despre ce contează pentru ea, au făcut-o să vrea să îl revadă la trainingul de trei zile din 31 mai, de la Chișinău, intitulat „Trăiește viața în termenii tăi”. Tehnicile lui i-au ușurat sufletul, deși a retrăit experiențe dureroase care o țineau pe loc. A abandonat câteva bagaje pe care nu mai voia să le ducă și spune că acum se simte excelent. Spiridon i-a mai și ajustat câteva vertebre, după ce a observat că nu se simte bine și i-a spus că o doare capul. A fost dureros, dar eficient.

Se pricepe la psihologie și citește oamenii cu dibăcie. Uneori, în timpul contactului vizual, autoarei i se pare că îi citește și gândurile, spunând cuvântul următor din propoziția ei. Glumește că, după episodul cu vertebrele, știe și ceva din anatomie. Când l-a întrebat pe ce se bazează în training, el a spus că a studiat ontologia, știința felurilor de a fi, care nu face parte din programa universitară.

Spiridon vine dintr-o familie pe jumătate din Galați, pe jumătate din Bălți. La 22 de ani a plecat în SUA să își încerce norocul. A salvat viața unui indian din tribul Navajo, care i-a propus să fie „adoptat”. A petrecut zece ani în acel trib și a deprins metode moștenite de dezvoltare a puterii personale. Potrivit lui, omul este puternic atunci când își construiește viața pe trei piloni: responsabilitate, autenticitate și integritate.

Nu e vorba de a găsi un vinovat pentru deciziile proaste. Autoarea a înțeles, abia atunci, în ce moment mintea ei a început să construiască scenarii distructive, adunând, din vorbele bunicii, oameni și cuvinte care îi făceau la fel de mult rău. Spiridon susține că trebuie să ne luăm viața în mâini, să privim trecutul, să îl acceptăm și să îl lăsăm în urmă. Pentru el, trecutul nu mai există.

Mintea tratează poveștile vechi ca pe ceva prezent, spune el. Când ești conectat cu intuiția, omul din fața ta își arată ce are pe suflet și ce trebuie să lucreze. Pentru a ajunge aici, Spiridon și-a curățat propria viață: i-a spus unchiului său că l-a furat, mamei că se uitase pe gaura cheii când ea făcea baie, pe când el avea cinci-șase ani, surorii că o urâse pentru că primea toată atenția. A vorbit și cu foste partenere și cu persoanele implicate în înșelăciunile lor. Sunt 287 de oameni, spune el, și fiecare povară lăsată jos îi face pe ceilalți mai eficienți, mai drepți și mai capabili. Nu mai trebuie să demonstrezi nimic.

Gândurile și corpul

Spiridon afirmă că fiecare cuvânt și fiecare gând declanșează o reacție în organism. Un gând de nefericire, potrivit lui, scade secreția de serotonină și melatonină, ridică adrenalina și scade oxitocina. Gândurile se aliniază cu hormonii și cu postura: omul îndoit de spate nu e așa din cauza vântului, ci pentru că se simte vinovat sau rușinat.

Nimeni nu ajunge bolnav sau sărac întâmplător, spune el. Oamenii, pornind de la educație, religie, mentalitate sau școală, își pierd putera interioară prin compromisuri, minciuni, lipsă de integritate, infidelitate, furturi. Obiceiurile le macină energia, iar ei ajung obosiți și deconectați. Cursurile îi ajută să redevină lucizi, fără ca el să le spună ce să facă. Ei descoperă singuri.

Afacerea și credința

Trainingurile îi aduc un venit, recunoaște Spiridon, dar nu banii sunt ținta lui. „Ceea ce e autentic nu are nevoie de marketing”, spune el, și adaugă că nu cheltuie niciun leu pe publicitate. Primul job l-a avut la șapte ani, după moartea tatălui: a lucrat la livadă, în vie și în solar. Se consideră antreprenor de când se știe. La Best Buy spăla pe jos și măturau în 1999, iar zece ani mai târziu era manager de teritoriu în trei state. A dezvoltat un serviciu de oameni hibrizi, care au atât competențe în IT, cât și în vânzări, și gândesc creativ și logic. Succesul i-a venit, spune el, și datorită cunoștințelor dobândite alături de indienii Navajo.

La întrebarea dacă crede în Dumnezeu, răspunsul a fost: „Da, altfel nu aș fi fost aici”.

Banii din vânzările de bilete la trainingurile „Trăiește-ți viața în termenii tăi” se investesc în ONG-ul „Suflete libere”, fondat de Marius Spiridon, care îi sprijină pe copiii săraci, din orfelinate și cu nevoi speciale. Dacă vă interesează aceste subiecte, urmăriți pagina Createrra și cereți prietenie cu Marius Spiridon pe Facebook.